ROMINA – ASALTUL IMPOTRIVA LUI TRUMP de Paul Craig Roberts

18 Mai, 2017

ASALTUL IMPOTRIVA LUI TRUMP

de

Paul Craig Roberts

Suntem martorii unui asalt al Securitatii Nationale a Statului, si a comunicarii mediatice asupra Presedintelui Statelor Unite, asa cum nu a mai existat niciodata un alt precedent. Acuzatii feroce si fara dovezi, de tradare sau de legaturi ilegale cu Rusia, au fost stîlpul stirilor, începînd de la campania lui Trump, pîna la presedentie. Aceste acuzari au ajuns pîna la punctul de a exista o punere de acuzare/impugnare depusa de Securitatea Nationala a Statului si de catre mijloacele de comunicare liberale, aprobate de democrati, a stîngii americane care sa întors împotriva clasei muncitoare, numindu-i ca ''deplorabilii lui Trump'', si de eruditi ca Profesorul de Drept, Larry Trive, a Universitatii Harvard. Washington Post, care nu a fost prezent la reuniunea Presedintelui Trump cu Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Lavrov, dã de înteles ca Trump a dat informatii despre securitatea nationala a SUA.

Guvernul rus, a oferit comunicarii mediatice prostituite, o transcriere a întîlnirii, însa, bineînteles, ca ea nu este interesata.

Ultima poveste este ca, Trump a încercat sa-l mituiasca pe Directorul FBI-ului, Comey, înainte sa-l scoata de pe postul lui, pentru ca sa nu-i fie imputata lui Trump afacerea cã face parte din ''Investigatia Ruseasca''. Este vizibil ca nu exista nici o ramasita/indiciu de inteligenta în comunicatia mediatica americana. Presdintele nu are nevoie sa mituiasca pe nimeni pe care el îl poate îndeparta.

La ceea ce suntem martori, este la determinarea Securitatii Nationale a Statului în a-si mentine prea-iubita sa ''Amenintare Rusa'', ca fiind Amenintarea Numarul Unu, împotriva SUA. Comunicarea mediatica liberala, proprietatea lui CIA înca din deceniul lui 1950, este de acord cu acest scop.

Comunicarea mediatica americana este obisnuita la sclavagia sa fata de Securitatea Nationala, care nu se gîndeste la consecinte. Însa profesorul Stephen Cohen, gîndeste si pondereaza. Sunt de acord cu el ca, cea mai mare ameninare  fata de securitatea nationala '' este asaltul împotriva Presedintelui Trump.'' http://www.informationclearinghouse.info/47076.htm

Cohen a spus ca exista o a 4ª bransã a Guvernului, comunitatea Serviciilor Secrete, care blocheaza gestiunea afacerilor externe, prin intermediul Executivului si al Congresului. Ca exemplu, el ne aminteste ca ''În 2016, Presedintele Obama, a stabilit un acord cu Presedintele Putin, al Rusiei, asupra cooperarii militare în Siria. A spus ca avea sa împartaseasca informatii ale Serviciilor Secrete, cu Rusia, asa cum Trump si rusii aveau sa o faca mai tîrziu. Ministrul nostru de Aparare, a spus ca nu va împartasi aceste informatii secrete. Si, cîteva zile mai tîrziu, au omorît soldati sirieni, violînd acest acord, si a fost sfîrsitul acestuia. Atunci, putem sa întrebam: În ziua de azi/în prezent, cine determina politica noastra externa, la Washington?''

La sfîrsitul anului 1970, Presedintele John F. Kennedy, credea ca era persoana însarcinata, si a fost asasinat pentru ca credea în acest lucru. JFK, a împiedicat o invazie în Cuba – proiectul Northwoods, un atac preventiv împotriva Uniunii Sovietice – si a vorbit despre a termina cu Razboiul Rece.

În deceniul lui 1970, Presedintele Nixon a  fost îndepartat din Guvern, pentru ca el credea ca era însarcinat cu politica externa. Asa ca si Kennedy, Nixon reprezenta o amenintare pentru Securitatea Nationala a Statului. Nixon, a fortat SALT 1, si Tratatul anti-ABM, si a avut o deschidere cu China, amortizînd aceste tensiuni. Complexul militar si Securitatea Nationala au vazut bugetul lor micsorîndu-se, pe masura ce amenintarea scadea. De asemenea, Nixon a determinat sa se retraga din Vietnam, însa a fost constrîns de Securitatea Nationala a Statului. Nixon, presedintele cel mai bine informat asupra problemelor externe, a fost fortat sa se demita, deoarece eforturile lui în favoarea pacii constituiau o ameninare puterii si profitului complexului militar, si al Securitatii Nationale.

Este important de înteles ca nu a existat nici o dovada împotriva lui Nixon, în ''investigatia'' lui Washingtom Post. Reporterii lui Post, au montat, pur si simplu, o colectie de sugestii, care au lansat calumnii peste Nixon, a carui ''crima'', a fost aceea de a spune ca stia despre furtul lui Watergate, la o data posterioara aceleia în care cu adevarat a stiut. Nixon, a mentinut furtul în tacere pîna dupa realegerea lui, pentru ca stia ca Washington Post, de la CIA, avea sa-l foloseasca într-un efort pentru a împiedica realegerea lui.

Crima lui Nixon care a dat nastere îndepartarii lui, a fost un rezultat bun pentru a stabili relatii mai pasnice si stabile cu Rusia si China.

Trump, legat la proprietati si divertisment, necunostea minele peste care pãsea atunci cînd a declarat ca era timpul de a normaliza relatiile cu Rusia, si a re-gîndi obiectivul lui NATO.

Complexul militar si al Securitatii Statelor Unite, se bazeaza pe un buget extras de la contribuabilii americani foarte presionati, în valoare de US $ 1.000 miliarde de dolari pe an. Amenintînd în a normaliza relatiile cu inamicul, care a fost creat pentru a justifica acest vast buget, Trump, sa prezentat ca fiind amenitarea principala fata de puterea si profitul Securitatii Nationale a Statului american.

Acesta este motivul pentru care, Trump va fi invalidat si/sau îndepartat de la presedentia Statelor Unite.

Înca o data, democratia demonstreaza ca este neputincioasa, în Statele Unite. Nu exista nimeni la Washington, care sa poata sa-l ajute pe Trump. Cei care puteau sa-l ajute, ca mine, nu pot fi confirmati de Senatul Statelor Unite, care este proprietatea absoluta a complexului militar si al Securitatii Nationale, de la Wall Street, si al Lobby-ului lui Israel.

Trump, a încercat sa asocieze poporul american care sufera, guvernului sau, un act de tradare împotriva oligarhiei, care face din Trump un exemplu, si care pe viitor, va descuraja politicienii sa faca apeluri populiste poporului.

Tradus: Light Journalist